Obosit de atata Basescu, „Lotul Voicu”, Boc cel Cazut in Cap si alte tampenii care te umplu de venin, privind la televiziunile de stiri, aseara am zabovit pe ProTv la „Romania Te Iubesc”.

Reportajul realizat de Carmen Avram „Statiunile balneare romanesti, duse pe apa sambetei” (eu am prins doar partea a doua a materialului, cel despre Borsec, dar il puteti vedea integral aici) nu te umple de venin ci e de-a dreptul dureros. Il simti ca pe un bisturiu ce-ti taie carnea careia nu i-a fost administrata anestezia. Am privit cu noduri in gat imaginile unui Borsec in ruina, jefuit fara mila de toata lumea si din toate partile. Nu pot sa inteleg de unde atata ura pentru tot ceea ce e frumos si valoros in tara asta. Nu pot sa inteleg cum de au devenit carmaci acestui popor o sleahta de imbecili. Si nu vorbesc aici doar de ultimii babuini cu fete umane ce-si vantura ranjetele de animale bolnave prin Gurvern sau Parlament. Ma refer la toti cei care au trecut prin aceste institutii din ’89 incoace. Pentru ca degradarea accelerata si fara de sfarsit a inceput atunci, in acel decembrie inrosit de sangele unor visatori naivi. Eu am realmente o mare problema. Am invatat carte, in mare parte, pe vremea lui Ceausescu. Ni se transmitea atunci, inca din primele clase, sentimentul de mandrie nationala. Dascalii aveau la indemana istoria si geografia acestei Romanii. Aveam o Romanie, pe care eu o descopeream in fiecare an, atunci cand plecam in voiaj cu Dan si Maria, parintii mei. Baile Herculane, Govora, Olanesti,  staiunile Amara, Sovata sau Slanic Moldova au fost locuri prin care am trecut in copilarie. Mi-au ramas amintiri din acele vremuri si imagini in albumul familiei. Astazi, sentimentul de mandrie a disparut. Locul lui este gol. Nu a mai ramas acolo nici un nerv. Cateodata, cand vad genul acesta de reportaj, din golul ala parca incearca sa iasa ceva. Nu e nimic. E doar senzatia aceea pe care o au uneori ciungii. Isi simt mainile desi ele au fost amputate demult.

P.S. Si cand afli cu ce se ocupa sau se pot ocupa „liderii” acestei natii (vezi ce banuieste Victor Ciutacu), mai ca-ti vine s-o pui de o emigrare nepatriotica dar sanatoasa.