La gramada adunate


 

Astea-s originalele, nu lesinatele lui Mazare.

 

N-am stat să ţin o evidenţă a actelor, legilor importante pe care distinsul Emil Boc şi le-a asumat, ca să zic aşa, guvernamental. O fi bine, o fi rău, nu sunt eu în măsură să judec astfel de lucruri.

Un premier care nu este ocolit de curaj!

Un singur lucru, de fapt două, mă neliniştesc pe mine puţin, după-amiaza când am timp să mă gândesc la cum merge ţara mea. În primul rând mă întreb, ca un necunoscător ce sunt, că dacă tot merge atât de bine chestia asta cu asumarea, nu mai văd rostul Parlamentului, care, după umilelele mele cunoştinţe, avea rolul de a trasa legile după care trebuie să facem una sau alta. Şi mă întreb, asemeni preşedintelui Băsescu, de ce naiba îi mai plătim pe oamenii ăştia, care oricum nu prea trec prin Casa Poporului. O soluţie ar fi reciclarea profesională, dar mă îndoiesc de faptul că parlamentarii s-ar înscrie bucuroşi la cursurile de bucătari pregătite de ANOFM. În fine. A doua nelămurire de după-amiază ar fi legată de asumare. Adică „asumarea guvernamentală”. Nu ştiu tehnic ce înseamnă, dar după denumire, pricep eu în mintea mea, că cineva, în cazul de faţă domnul Emil Boc (chiar nu-i înţeleg pe ziariştii care îşi permit să ia la per-tu un demnitar al statului român) îşi ia asupra lui toate câte decurg din asumare. Până aici un gest de mare curaj din partea domnului premier al României şi ar trebui lăudat sau, cel puţin, remarcat pentru acest lucru. Dar, pentru că am un dar, dacă iese prost? De exemplu asumarea pe Statutul Minorităţilor. Mulţi dintre români nu ar fi de acord ca cele trei judeţe (alea care ar trebui sa formeze Tinutul Secuiesc) să fie cumva independente de restul ţării. Aşa aud eu, sâmbăta când sunt nevoit să stau la coadă la Billa. Şi dacă acest lucru se întâmplă şi se întâmplă, Doamne Fereşte vreo nenorocire similară celei petrecute la Târgu-Mureş, la începutul anilor ’90? Cine o să plătească. V-am spus, după denumire, mi se pare că dacă îşi asumă aceste lucruri, domunul Boc o să şi plătească dacă iese prost. Aşa o fi?

The Top

Toata lumea face topuri, fel de fel. Scotocind eu prin statisticile blogului am dat peste un top al celor mai citite materiale. Sincer nu m-a surprins aria de interes a internautului, pentru ca am inceput sa cam inteleg ce-l mana in on-line. La o prima aruncatura de ochi, dincolo de pagina de pornire, care are cele mai multe vizualizari, pe locul doi se afla post-ul „Ringtones de loseri”. Explicabil – toata lumea cauta sonerii pe internet, eu insa vorbeam de cu totul altceva. Pe locul trei s-a pozitionat o postare din perioada in care Michael Jackson decedase si orice dezvaluire despre viata lui intima era halita pe nemestecate de internauti. A patra pozitie m-a surprins putin, fiind vorba de Robert Turcescu, un personaj destul de sters in peisajul media. Faceam vorbire in postare despre conflictul pe care l-a avut cu jurnalistii de la Click. Cine stie cunoaste, nu mai revin. Locul cinci nu m-a mirat deloc, pentru ca multi dintre cei care consuma blog sunt interesati de zona media si culisele ei. Deci, explicabil. Pe sase, Madalina Manole si moartea ei violenta. Desi in ziua cu pricina a facut cele mai multe vizualizari din toate timpurile blogului, subiectul s-a diluat cu vremea si nu a mai fost interesant pentru cititorul on-line. Pe sapte, doamnelor si domnilor Ioanaaaa Popescu! La vremea respectiva tipa nu era atat de cunoscuta, din simplul motiv ca nu incepuse sa publice celebrul top al contactelor fotbalistice. Cert este ca subiectul s-a resuscitat intre timp si si-a facut loc in top 10. Felicitari! Pe opt, postarea potrivit careia Adrian Artene, actualul prezentator al emisiunii CancanTV, scria in secret la publicatia online Secret Life a starnit curiozitatea jurnalistilor. Si azi mai nimereste cate un zabauc pe blog, dar cel mai probabil din cauza noii emisiuni. Locul noua e din dragoste. Adica dezvaluirea ca Mircea Radu, proaspat demis de la Antena s-a apucat de scris pe blogul personal, sub denumirea de Radu Mircescu. Intre timp omul si-a gasit job si a devenit neinteresant.  Ultimul loc e fara comentarii.

Oana Zavoranu, un personaj care stie reteta pentru ratinguri de calitate!

Romania a devenit, in ultimul timp, un fel de zona crepusculara in care intri intr-un fel (de exemplu gravida) si iesi altfel (de exemplu cu sarcina extrauterina sau proaspat avortata). Personaje care fac deliciul vulgului precum DJ Harra, Oana Zavoranu, Catinca Roman sau cine mai stie care, au tinut mortis sa anunte natiunea, in exclusivitate, ca sunt gata sa faca dezvaluiri uluitoare despre viata lor, lucru care, firesc, le-a tinut pe cumatre cu sufletul la gura in fata micilor ecrane. Si minune, toate au ramas insarcinate (vedetele), care dupa cum a crezut de cuviinta mai bine. Si dai si „lupta” si combate in direct si acuza-l pe nenorocitul de penis de Dorobanti sau nu, dupa caz. Finalul este, de la DJ Harra incoace, cumva anuntat. Tragedie: embrionul a murit! Si lacrimile casnicutelor se revarsa suvoi in prosoapele de bucatarie iar televiziunile fac rating urias. (Apropo de notiunea de quality. Ati observat care sunt subiectele principale ale buletinelor de stiri de la Realitatea sau Antena 3, ale foarte serioase? Da, Columbenii sau Oana cu Pepe. Deontologii sa si-o traga singuri in freza). Mai conteaza ca lefurile profesorilor au fost inghetate de premier? Mai conteaza ca platim cea mai scumpa mancare din Europa si avem cele mai mici lefuri? Pai nu mai conteaza. Natiunea a inghetat brusc la difuzarea imaginilor cu Oana Zavoranu insangerata la spital. Si cum sa faci tu lider de sindicat o miscare de protest sanatoasa ca la Londra de exemplu, cand concurenta va fi acerba la Happy Hour, Acces Direct, Drept la Tinta si mai nou, Cancan TV. Tot melteanul plin de avant revolutionar va capota invariabil in jurul orei 17.00. „Hai fa’ sa vedem daca a mai nascut Zavoranca! Da-l dracului de protest, ca oricum nu se intampla nimic”!

Cand parodiile sunt mai reusite ca originalul!

Pe facebook se poarta…

Trandafiiiiiiiiir de la Cancan, te iubesti numai pe-un ban maiiiiiiiii!

Pagina următoare »