Larry Flint

Libertatea de expresie nu înseamnă libertatea gândului pe care îl iubeşti, ci a gândului pe care îl urăşti, pe care îl urăşti cel mai tare. – Larry Flint, fondator Hustler

Mă refer la tabloid, în general, şi nu la Libertatea, Click sau Cancan. Încep prin a spune că trăim într-o societate care pune un preţ enorm pe imagine şi mai puţin pe conţinut. Marketingul e o nouă religie. Se vinde în draci orice atâta vreme cât e orice-ul ăsta e împachetat cum trebuie. Vedete de televiziune, cinema, sportivi, politicieni, scriitori, ştiri, show-uri TV, măncare, orice. Băieţii din spatele acestor produse nu sunt nişte neica-nimeni cu patru clase şi apetenţă pentru vomă. Nu, au şcoală nene, masterate, ştiu carte multă şi ştiu să manipuleze informaţia. Atăzi, dacă vrei să ieşi în spaţiul public şi nu ai în spate un tip dintr-ăsta sau o echipă eşti din start sortit eşecului. Pentru că fără ei lumea o să vadă din prima că ai coşuri pe faţă, o să afle cu rapiditate că la 20 de ani erai campionul onaniei în facultate sau că brânza pe care vrei să o vinzi e doar mucegai. Bun. Consumatorul este o ţintă pentru toţi agenţii de vânzări. Din toate părţile acesta e bombardat de reclame strălucitoare, promisiuni fantastice, pliante colorate, i se vinde o viaţă de vis. Toţi îi vor banii. Consumatorul suportă zilnic un atac furibund asupra portofelului său, până la ultimul cent. Şi cumva trebuie să se apere. Singura lui posibilitate este prin informare. Mass-media joacă acest rol… Fac o scurtă paranteză. Presa, televiziunea nu au un rol educativ, în sensul în care modelează fundamental caracterul unui individ. Asta e o gogoriţă pe care o servesc profesorii prin facultăţi şi în care cred unii ziarişti care confundă noţiunile. Educaţia se face acasă, în primii ani de viaţă şi în şcoală. Acolo, omul dobândeşte cunoştinţele trebuincioase supravieţuirii sale…Sper că m-am făcut înţeles până aici. Tabloidul, mie îmi place varianta hard, vine să demoleze imagini perfecte. Tipele alea bine din reclamele cu parfumuri pentru doamne sunt prinse de paparazzi cu nasul în cocaină, rupte în două de alcool, pişate, neepilate, umane. Imaginea perfecţiunii şi dorinţa de a o atinge duce la drame teribile în lipsa informării. Ştirile cu puştoaice care, prin înfometare, au visat să arate ca modelele de pe podiumurile de modă şi, în schimb, au ajuns în comă la spital ori, mai rău, în mormânt, apar constant în prime-time. Secvenţele porno cu politicieni prinşi cu mădularele învârtoşate de „putere” şi îndesate în cururile asistentelor ori ale aspirantelor la funcţii în stat, fac deliciul vulgului. Tabloidul vine să scoată căcatul de sub preş, acolo unde a fost el aruncat de băieţii ăia deştepţi, cu studii în marketing şi strategii de comunicare. Presa „quality” face, uneori, acelaşi lucru doar că foloseşte un limbaj diferit. Cel suportat de deontologi şi oamenii „fini” care poartă batista îmbibată cu parfum, în caz că-i trăznesc mirosurile prea tari ale lumii reale.

Recomandare. Treceţi şi pe la Simona Ionescu pentru că, astazi, a mai scos din tolba cu amintiri o poveste cu ziarişti.