Nu-s mare specialist in materie de film, dar mie cand imi place ceva, imi place. Am fost ieri sa vad “Shutter Island”. La mall evident. Sala era aproape goala, lucru care a amplificat zgomotul produs de rontaitul floricelelor si de ring-tones-urile cocalarilor, nimeriti aiurea in tramvai. Din start va spun ca filmul nu e pentru tampiti. E chiar greu, apasator. Plasarea actiunii in perioada anilor ’50 (desi am inteles ca nu e optiunea lui Martin Scorsese ci asa era in cartea dupa care s-a facut ecranizarea, n.m.) il face din start “nedigerabil” pentru o generatie obisnuita mai degraba cu un prezent dinamic, alert si, eventual, cu un viitor apocaliptic, S.F.. Nu o sa fac aici niciun rezumat al filmului, pentru ca e de vazut. Cert este un lucru. Intreaga constructie a lui Scorsese te tine in priza. Este, dupa vreo 30 de minute, chiar enervanta. Nu reusesti sa intiuesti mai nimic. Inteligenta iti este pusa greu la incercare. Cu toate astea, catre final, daca ai fost atent la detalii, la replicile cheie, realizezi care este solutia filmului. DiCaprio, care interpreteza la inceput personajul pozitiv, este de fapt opusul. De altfel toate personajele sunt altceva, decat ceea ce par la inceput. Psihologic de la un cap la altul, filmul se devoaleaza in final (…nedigerat de unii dar logic, spun eu…), printr-o alta replica cheie. „Is it better to live as a monster or to die as a good man?”. E de vazut. Obligatoriu pentru cei care tin la eticheta de „connaisseur”.